K's world

Oamenii intelepti cauta sa-si faca o parere proprie cat mai exacta, isi exercita curiozitatea si nu cer argumentele, ci le cauta ei, cheltuind energie pentru a se apropia de adevar. Restul cred in “ce trebuie”, “ce e normal”, ce vad & aud in media si “ce or sa creada altii”, imbatandu-se cu ignoranta si propriul refuz de a-si exercita orice drept care necesita un minim de efort intelectual.

Nu e de mirare ca acum a declara ce este evident pentru oricine a devenit noul adevar, pachetul este mai important decat ce contine, iar responsabilitatea s-a transformat in “efortul” de a pune pe altcineva sa faca o schimbare in numele nostru, fara macar sa-i sustinem. Desigur, asta in timp ce tot omul isi rezerva dreptul de a se plange ca a fost mintit, pacalit, manipulat, dand noi intelesuri expresiei: “Dupa razboi, multi eroi se arata.”

Poate te gandesti ca vorbesc aici de relatii, politica, economie, social… si ai avea dreptate – este vorba de toate domeniile. Suntem o lume de internauti inca dinainte de raspandirea retelelor sociale, unde “bunul samaritean” apasa un buton de “like” si nu se mai sinchiseste nici macar sa formuleze, in cuvinte proprii, ca i-a placut un lucru vazut, daca nu chiar sa spuna si de ce. Si inainte si acum se spune prea des: “vreau sa se schimbe lucrurile in bine”, dar fara a schimba nimic persoana care o spune. Oricine poate avea asemenea momente, dar nu le suport prea des.

Ma uitam cum niste oameni cu pretentii de intelectuali il indemnau pe domnul Plesu sa schimbe lucrurile in numele lor. Am vazut cum o persoana se plange ca nu poate face lucruri pentru sine, ca mai apoi sa se bucure de ele, insa numai dupa ce a ramas fara alte optiuni. Am obosit sa vad oamenii facand aceleasi greseli in relatii, apoi sa ma abtin sa intreb: “Dar tu chiar nu te gandesti cum pana mea (de curcan) ii alegi?”

Nu am uitat de cei care spun ca “traiesc”, dar de fapt evita exact sa traiasca, ascunzandu-se in spatele preceptelor. Nu mai am chef de oameni previzibili. Cei care poarta masti sunt foarte previzibili, deoarece incearca din rasputeri sa para ca fac parte dintr-un anumit tipar general acceptat. Problema e ca daca stii preceptele si asteptarile “oficiale” ale oamenilor, vezi direct prin masca lor. Invatasem din Dune sa urmaresc acele mici reactii ce dau de gol un om ce se preface, tensiunea care se aduna in coltul ochiului cand verifica daca “specatorul” este fermecat de rol, dar si micile intarzieri ce arata ca un gest a fost gandit sau este natural.

Problema mea nu e rolul in sine, ci faptul ca omul ajunge sa considere ca doar purtand o masca poate fi natural si poate obtine ce doreste atat el/ea, cat si ceilalti. Politicenii si vanzatorii ne mint pe toti, oamenii din jur se mint intre ei (in special prin omisiune), iar cei care se indragosesc mint in relatii, sperand sa isi pastreze o anumita imagine (de obicei pentru ca nu au incredere, dar si ca sa lungeasca iluzia senzatiilor de la inceput). Deci cand ii spui omului ca ideea pe care si-a format-o din minciunile altora este una proasta sau cel putin incompleta, tinzi sa te trezesti cu niste raspunsuri stupide in genul: “eh, il inteleg”; “cred ca si eu as fi facut la fel”; “eh, daca asa merg lucrurile, eu ce pot sa fac?”. Chiar nu prea mai am amici de gen masculin, in special din cauza reactiei pe care o au cand le spun ca eu prefer sa cunosc persoana putin inainte sa spun clar daca vreau sa lasam de o parte hainele si ratiune cateva ore. Mai exact, am primit in repetate randuri urmatorul sfat, redat in termeni generali: “Bha, nu trebuie sa o cunosti. O momesti cu ceva de baut, te prefaci ca o placi, o faci sa rada, nu vorbesti nimic despre tine si iti garantez ca o f**i in maxim o saptamana.”

…De ce s-ar presupune ca e nevoie de o saptamana? Dorinta, cheful, initiativa sunt sau nu sunt. Iar cand apar fara ajutajul unui exces de alcool, al unor promisiuni nefondate (aviz lingusitorilor, in special lui Dragos), ai sanse mari ca tu si persoana cu care ai facut sex in seara dinainte sa nu vreti sa fugiti unul de altul dimineata. Prefer naturaletea. Nu-s normal. Chiar nu sunt. Si nici nu vreau sa fiu. Sunt doar eu, fara sa incerc sa te insult. Iar daca cineva intelege gresit, fie intreaba, fie eticheteaza. Si da, a eticheta un om ca fiind intr-o anume categorie doar dupa cum arata sau pentru ca un detaliu din multe se aseamana cu ceva rau sau bun la o persoana din trecutul tau… e tot lene.

Cunoaste persoana. Si daca nu vrei sa faci asa ceva, inseamna ca nu stii cata rabdare ai. Demonstratia e simpla – dupa primele alineate am divagat complet, si totusi ai citi pana aici. Deci… fugi si vezi de ce esti in stare cand esti… TU, complet fara precepte si cu destul de putina teama incat sa incerci, sa experimentezi, sa te adaptezi! Dar complet fara precepte, deoarece alt fel e ca si cum te-ai apara de muste cu o bucata de carne cruda.

STEVE JOBS died. Pancreatic cancer. He wasn’t a saint, he had a lot of defects, but we would’ve never seen them if he hadn’t been one of the most important people in the development of the IT industry.

Everybody knew him as the one who created Apple Computers and the ones with whom he worked saw him as a very pretentious man. He was violent in his youth (not in a physical way), he experimented with some low-yield drugs hoping to get him to better states of mind. If these things make you think worse of him, than you are an idiotic and ignorant imbecile. You may ask “Why?”.

Exista o atat de mare diferenta intre ceea ce majoritatea femeilor isi doresc… si ceea ce cauta defapt, incat, dupa ce am invatat cum sa le vad ca mod de gandire dincolo de aparente (si nu ca obiecte ale dorintei), mi-am pierdut orice respect pentru mult prea multe din ele. Vor sa vorbeasca, sa comunice, dar, cand incep sa tina la un tip, primul lucru pe care-l fac e sa-i nege exact lucrurile care l-au facut pe el sa intre in respectiva incercare de relatie. Rar, foarte rar am vazut o femeie care sa se gandeasca serios si obiectiv la care este partea ei de vina cand ceva merge prost in relatie.

In acelasi timp exsta o diferenta enorma intre cum are un tip impresia ca se poarta fata de o partenera si cum o trateaza defapt. In plus s-a impamantenit asa de adanc ideea ca “sexul pe gratis costa mai mult decat sexul pe bani”, incat tipii tind sa faca orice cadou asteptandu-se sa primeasca ceva in schimb. Daca nu primesc ce se asteapta (nu neaparat ce doresc), au tendinta sa “dea in cap” cu orice gest care, teoretic, ar trebui facut de placere, nu ca sa cumpere unul sau mai multe favoruri. Deci, respectul pentru genul masculin in general l-am pierdut cu multa vreme in urma… si nu s-a imbunatatit situatia nici de cand cu prima parte a acestei postari.

ENGLISH:

Any good thing loses its meaning if you analyze it too far into detail. All choices are  subjective. Any barrier or communication taboo causes lies  or coldness. Any abstinence causes frustration. And when you lie to yourself with “well-defined standards” imposed on others, think of how many times you’ve actually respected them and why you are so unfulfilled that you are still looking on!

Then try answering these two questions:

Do you think you’re happy? What regrets are you keeping within?

ROMANA:

Orice lucru bun poate isi pierde insemnatatea daca-l analizezi prea in detaliu. Orice alegere are la baza mult subiectivism. Orice bariera sau tabu in comunicare atrage dupa sine minciuni sau raceala. Orice abstinenta provoaca frustrari. Iar cand te minti singur/a cu “standarde bine definite” pe care le impui altora, gandeste-te de cate ori le-ai dat ascultare si de ce esti asa neimplinit/a incat esti inca in cautare!

Apoi raspunde-ti la doua intrebari:

Crezi ca esti fericit/a? Ce regrete duci cu tine?

Conform Dictionarului Explicativ Roman:

Dictatura = conducere a socității exercitată de o clasă socială dominantă.  (fig.) putere absolută, fără control; purtare despotică, tiranică.

Dupa parerea mea Dictatura inseamna de fapt delegarea puterii decizionale altcuiva, cetateanul de rand avand impresia ca tot ce simte si gandeste este gresit, deci trebuie dictat de autoritati in domeniul respectiv, pe care le considera  mai “calificate”.

Se pare ca am devenit o societate condusa aproape exclusiv de Marketing.  Absolut totul in viata noastra se petrece, mai nou, fie dupa niste tipare vechi de cand lumea, fie incercand sa atingem modele pe care le luam, pana nu de mult, in ras.

Acele tipare vechi de care spun sunt cele bisericesti si “traditionale” (cum e bine sa faci, ce “trebuie” si ce face toata lumea), lucruri care au foarte putin in comun cu realitatea erei informatiei, unde curiozitatea pare a putea fi satisfacuta usor. Desigur, avand in vedere ca prostia e la moda, ignoranta il face pe omul normal sa dea impresia ca respecta acele tipare, in timp ce incearca din rasputeri sa faca orice altceva. Modele pe care le-am vazut atat de usor urmate sunt cele ale pitipoancelor si pitiponcilor, din ce in ce mai in verva la TV. Apoi mai vin reclamele, care ne spun ca un tip e frumos doar ras peste tot si castiga minim 5000 euro pe luna, iar o femeie este atragatoare doar daca se imbraca cu haine de firma si se da cu 20 creme “de ingrijire”.

M-am bucurat cand am vazut, din intamplare, un articol despre cum a interzis parlamentul Marii Britanii o reclama la crema antirid, in care Julia Roberts parea cu 40 de ani mai tanara. Am tangente cu domeniul publicitatii si stiu in ce hal se poate modifica o imagine, dar acolo era chiar nesimtire. Vad reclame pentru diverse produse, construite astfel incat nu mai incearca doar sa te faca sa cumperi ceva ce nu ai nevoie sau nu doresti. Ele au inceput sa “construiasca” noi modele de viata, sa provoace readaptarea cutumelor in functie de… De ce? Pe sleau – in functie de imaginatia unor oameni platiti sa faca asta, dar carora consumatorul le acorda o apreciere oarba. Nu ma crezi? Intreaba-te cate expresii si situatii din diverse reclame ati reprodus tu si prietenii tai!

Citeam un articol in Academia Catavencu, despre cum “barbatii” normali sunt plini de par, cu burta, stau toata ziua la televizor, considera femeia un obiect cu gauri si nu cunosc decat cum se trag ragaituri si parturi. Acel articol era “inchinat” metrosexualui care se pare ca este “masculul nou” si este, saracul de el, desconsiderat de “masculul clasic”. Sincer, nu mai am nici o problema cu tipii care fac asta. E cel mai simplu mod de a impresiona si patrunde cat mai multe tipe, pentru ca oricum aproape doar aparenta conteaza… si uneori sarmul (capacitatea de a minti frumos). Ce m-a enervat a fost ca respectiva “reporterita” (cauta explicatia cuvantului in DEX) are un sot cu barba mai mare ca a mea, iar pe Facebook avea la profil o fotografie intr-un costum din cele pe care le facea bunicul.

Revenind la cutume readaptate, am ramas aproape mirat de cat de multe din lucrurile din “reality show”-ri prostesti se reflecta in viata de zi cu zi. Standarde comportamentale, metode de alegere a anturajului si locurile unde se poate petrece timpul sunt clar dominate de ce se vedea la TV. Un bun exemplu l-am intalnit ascultand emisiunea de radio a lui Mircea Badea. El spunea ca a fost in diverse tari straine, iar un roman se mira ca s-a simtit bine acolo fara sa se duca in cluburi. Eu intreb doar: “Ai vazut cine danseaza de fapt in cluburi?”. Raspunsul la vedere, dar evitat, este: “Fetele platite.”. Deci oamenii nu se ditreaza, ci incearca sa isi arate disponibilitatea si “capacitatile” intr-un loc de congregare al altor membrii din aceeasi specie. Acolo, masculii si femelele isi expun “blana” sau pielea (aparenta fizica si genetica), platesc sa stea la o masa unde consuma diverse produse (teritoriul, resursele) si isi etaleaza miscarile (dansul imperecherii). Deci, practic, folosind metode invatate de la produsul imaginatiei celor ce calculeaza scenariile pentru a soca si tine omul cu ochii in ecran, omul normal isi etaleaza instinctele animale… si cam atat. Am ajuns la concluzia ca nu ma deranjeaza jocul, ci faptul ca omul inca mai are impresia ca este “fiinta rationala”.

“Mister Ghandy, what do you think about western civilization?”

“It would be a very good ideea!”

Marketingul e o poveste si mai complicata. In functie de produs, fiecare urmareste un anumit target, in functie de elemente ce tin de la preferinte intr-un anumit domeniu, inclusiv aparenta fizica. Da, sexul vinde, dar vezi cum este prezentat in reclame la Axe, Gilette si alte produse de ingrijire pentru barbati. Ce, nu ai intuit de ce Google+ nu da voie sa introduci decat date adevarate si primesti interdictie daca ei banuiesc ca ar fi false? E pentru ca informatiile de inregistrare de pe orice site de socializare (Hi5, Netlog, Neogen, Tweeter, Flickr, Facebook, Google+) sunt surse de venit, fiind vandute companiilor de marketing pentru a orienta reclama, pentru a intelege mai usor “targetul” si a crea imagini mai ademenitoare. Iti garantez ca cel putin o data la cateva zile cumperi sau ti se face pofta de ceva de care nu ai nevoie, doar pentru ca in subconstient ti s-a implantat o reclama, o marca, un produs.

Se pare ca cei ce controleaza universul Media au invatat bine elementele de indoctrinare, control al deciziilor si reactiilor folosite de veacuri de catre institutiile Bisericesti. De exemplu vina si alegerea drumului mai greu. Cand a fost utlima data cand ai ales drumul mai greu, mai dificil, pur si simplu pentru ca ai considerat varianta cea mai buna, nu doar pentru ca era singura varianta ramasa sau pentru ca te face sa te simti mai important/a?

Nu, nu propovaduiesc abstinenta de la ce tenteaza sau place. Traim in vremurile noastre si e inevitabil sa ne adaptam contemporanilor. Dar as vrea sa vad neincredere, liber arbitru real si acolo unde isi are locul (vezi articolul: Incredere).

K

Sa va explic ce e cu pozele de mai jos.

Ieri, o echipa de munctiori au inceput sa elibereze una din jumatatile Aleii Barajul Lotru, pentru a “asfalta”. Nu este o lucrare anuntata anterior de catre primarie, nu a existat nici un anunt prealabil pus pe masini sau la usile blocurilor. Dimineata doar au inceput sa strige dupa soferi si sa porneasca alarmele masinilor pentru ca acestea sa fie luate. Am mentionat ca nu exista banda de avertisment “zona in lucru”? Am intrebat muncitorii de ce este asa de prost calitativ, iar ei mi-au raspuns: “Pentru ca au trecut oamenii cu masinile peste el inainte sa se usuce.”. Am zis sa las de o parte faptul ca nu aveau nici un fel de insemne ale firmei pentru care lucreaza. Problema mea e ca doar zonele calcate de masini sunt mai plate. Restul… precum in zona din imaginea a doua.

In afara de crapaturi mici, vechi de ani, asfaltul Aleii Barajul Lotru nu prezenta nici un fel de gaura. Se putea merge pe el si cu rolele, iar asta o stiu deoarece deseori am vazut parinti mergand pe acolo cu copiii, spre parcul I.O.R. . Acum nu se mai poate circula nici macar cu bicicleta. Si pentru ce? Doar ca un primar sa-si incaseze banii de comisioane si sa poata spune in 2012 ca a mai asfaltat o strada.

Textul asta mi s-a parut superb! Dupa ce l-am citit am realizat de ce am o scarba fata de majoritatea literaturii clasice. Ovidiu Eftimie a reusit sa surprinda exact motivul pentru care exista, printre tineri si nu numai, un dezinteres asa de mare pentru literatura romaneasca. Eu stiu un lucru: orice ai incerca sa inveti un om, din cand in cand trebuie sa contina si ceva diferit, poate chiar amuzant, ce face elevul sa simta si un pic de surplus de endorfine, sa ia o pauza de la “normal”, sa doreasca a inveta mai departe. Ca sa vezi – prea multa drama strica! Oare de ce nu s-a prins nimeni din Minister de asta…? (intrebare retorica)

Iata textul:

“Văzând că în România nivelul de deprimare a atins cote inimaginabile, sondajele arătând că minimum 3 din 2 români sunt deprimaţi, am decis, precum legendarul mini-ziarist Ion Cristoiu, să mă refugiez în bibliotecă. Am zis s-o iau uşor, cu biblioteca şcolară.

Am vrut să înţeleg de ce poporul acesta este atât de deprimat. Am aflat. De vină e programa şcolară.

Ştiţi cum se termină “La Vulturi”? Deprimant, nu? Dar poeziile lui Eminescu, vă par vesele? Când nu e supărat că l-a lăsat gagica, e trist că ţara asta e de căcat. Pe vremuri era aşa mişto, acum e nasol rău. Arghezi, vicecampionul naţional la poezie, scria din puşcării şi umbla cu testamente.

Ce poezii se mai predau la şcoală? Mama denaturată a lui Ştefan cel Mare, care nu-şi lasă fiul să intre în castel şi să-şi trateze rănile. Voiculescu – despre cum îi cerea îndurare Iisus lui Tac-su în grădina Getsemani, ştiind că urmează să fie bătut în cuie. Soarta grea a ţăranilor care vor pământ. Şi Bacovia, pentru elevii mai emo.

Să părăsim puţin tărâmul poeziei şi să vedem literatura de dragoste. Asta se împarte în două mari categorii: soţii care te înşeală (“Ultima noapte…”) sau gagici care în loc să umble cu tânărul sărac preferă să şi-o tragă cu bătrânul bogat (“Enigma lu’ piţi Otilia”)

Chiar şi la Caragiale avem numai corupţi, tâmpiţi sau curve. Şi ăsta măcar se preface vesel. Nu mai zic de Slavici, Rebreanu (crime, violuri, bătăi, trădări) sau Sadoveanu, din care la şcoală se învaţă “Baltagul”, o poveste despre o femeie care îşi caută soţul mort, găseşte criminalul şi-l ucide cu câinii.

În fine, cam asta a trebuit să înveţe generaţia mea în liceu. În condiţiile astea, stau şi mă minunez cum naiba de nu mi-am tăiat venele imediat ce am luat Bac-ul. Sau cum naiba de nu m-am apucat de băut.”

Originalul il gasiti la urmatorul link: http://www.dailycotcodac.ro/2010/10/o-programa-deprimanta/

Nu imi plac persoanele normale, deoarece nu imi plac cei/cele care impun reguli si uita ca, in orice relatie interumana, ori te adaptezi fara sa vrei si cu placere, ori pleci si gata!

Nu am intalnit inca o femeie care sa spuna ce ar fi dispusa sa faca pentru a tine alaturi o persoana la care a inceput sa tina, dar conditii si limitari stie oricine sa puna.

Nu am intalnit un barbat care sa considere ca nu e necesar sa minta o femeie (chiar si prin omisiune) pentru a ajunge in pat cu ea.

Nu am intalnit pana acum un tip caruia sa i se propuna sex si sa refuze, chiar daca era deja intr-o relatie, oricat de bun era sexul cu iubita.

Am vazut prea multe acuze aduse barbatilor ce doresc doar sex, dar nici una la adresa femeilor ce doresc doar conversatie intima (nu sexuala), desi amandoua necesita deschidere, insa implica aprecierea numai pe jumatate a persoanei (mintea sau trupul, niciodata amandoua).

Am vazut prea multi barbati cerand diverse lucruri partenerelor, fara ca ei sa incerce sa faca lucrurile care plac celei de alaturi. Dar nu am vazut niciodata o femeie indragostita care sa refuze placerile ascunse ale tipului, mai ales dupa ce acesta a inselat-o.

Nu am intalnit de cativa ani o femeie sa indrageasca mintea unui barbat, apoi sa doreasca trupul. In aceeasi ordine de idei nu am vazut demult o femeie sa doreasca trupul unui barbat, dar sa renunte la el cand descopera ca ii displace extrem de mult mintea lui.

Nu am gasit vreo dovada care sa lege maturitatea de varsta, dar nici experienta de ce si cate lucruri a facut omul. Ele tin de capaciatea de intelegere si de a invata din greseli, de preferat din ale altora, dar majoritatea oamenilor nu invata nici din cele proprii.

Nu am intalnit de multi ani un OM complet. Prea multe tabuuri, teste, bariere, interdictii, orare sunt impuse sinelui si persoanelor cu care intram in contact. Se prefera masti si minciuni frumoase, dar apoi se plange cand in spatele lor se ascund dezamagiri.

Zambesc, interactionez, studiez, inteleg, fac lucruri neprevazute si placute, imi place sa provoc siguranta de sine si ma las dus de val. Dar si compania conteaza!

When i first bought my camera (not a great one), i got out to the park and tried it out. This is what came of it.

Just remember two things. First: they don’t have any story, because i actually see the world as a whole, composed by lots of details that we rarely take the time to really notice. Second: theese are unprocessed pictures (except for the size, not other modification has been made), taken with a camera that any “proffesional” photographer would never get caught using. I used backets because real proffesional photographers know what it means to sometimes use a cheap pocket photo-camera to take beuatiful pictures.

PS: press LIKE if you’re logged to Facebook and you actually like what you see! (first you’ll have to view the post separately from the main page by clicking it’s name)