Conform Dictionarului Explicativ Roman:
Dictatura = conducere a socității exercitată de o clasă socială dominantă. (fig.) putere absolută, fără control; purtare despotică, tiranică.
Dupa parerea mea Dictatura inseamna de fapt delegarea puterii decizionale altcuiva, cetateanul de rand avand impresia ca tot ce simte si gandeste este gresit, deci trebuie dictat de autoritati in domeniul respectiv, pe care le considera mai “calificate”.
Se pare ca am devenit o societate condusa aproape exclusiv de Marketing. Absolut totul in viata noastra se petrece, mai nou, fie dupa niste tipare vechi de cand lumea, fie incercand sa atingem modele pe care le luam, pana nu de mult, in ras.
Acele tipare vechi de care spun sunt cele bisericesti si “traditionale” (cum e bine sa faci, ce “trebuie” si ce face toata lumea), lucruri care au foarte putin in comun cu realitatea erei informatiei, unde curiozitatea pare a putea fi satisfacuta usor. Desigur, avand in vedere ca prostia e la moda, ignoranta il face pe omul normal sa dea impresia ca respecta acele tipare, in timp ce incearca din rasputeri sa faca orice altceva. Modele pe care le-am vazut atat de usor urmate sunt cele ale pitipoancelor si pitiponcilor, din ce in ce mai in verva la TV. Apoi mai vin reclamele, care ne spun ca un tip e frumos doar ras peste tot si castiga minim 5000 euro pe luna, iar o femeie este atragatoare doar daca se imbraca cu haine de firma si se da cu 20 creme “de ingrijire”.
M-am bucurat cand am vazut, din intamplare, un articol despre cum a interzis parlamentul Marii Britanii o reclama la crema antirid, in care Julia Roberts parea cu 40 de ani mai tanara. Am tangente cu domeniul publicitatii si stiu in ce hal se poate modifica o imagine, dar acolo era chiar nesimtire. Vad reclame pentru diverse produse, construite astfel incat nu mai incearca doar sa te faca sa cumperi ceva ce nu ai nevoie sau nu doresti. Ele au inceput sa “construiasca” noi modele de viata, sa provoace readaptarea cutumelor in functie de… De ce? Pe sleau – in functie de imaginatia unor oameni platiti sa faca asta, dar carora consumatorul le acorda o apreciere oarba. Nu ma crezi? Intreaba-te cate expresii si situatii din diverse reclame ati reprodus tu si prietenii tai!
Citeam un articol in Academia Catavencu, despre cum “barbatii” normali sunt plini de par, cu burta, stau toata ziua la televizor, considera femeia un obiect cu gauri si nu cunosc decat cum se trag ragaituri si parturi. Acel articol era “inchinat” metrosexualui care se pare ca este “masculul nou” si este, saracul de el, desconsiderat de “masculul clasic”. Sincer, nu mai am nici o problema cu tipii care fac asta. E cel mai simplu mod de a impresiona si patrunde cat mai multe tipe, pentru ca oricum aproape doar aparenta conteaza… si uneori sarmul (capacitatea de a minti frumos). Ce m-a enervat a fost ca respectiva “reporterita” (cauta explicatia cuvantului in DEX) are un sot cu barba mai mare ca a mea, iar pe Facebook avea la profil o fotografie intr-un costum din cele pe care le facea bunicul.
Revenind la cutume readaptate, am ramas aproape mirat de cat de multe din lucrurile din “reality show”-ri prostesti se reflecta in viata de zi cu zi. Standarde comportamentale, metode de alegere a anturajului si locurile unde se poate petrece timpul sunt clar dominate de ce se vedea la TV. Un bun exemplu l-am intalnit ascultand emisiunea de radio a lui Mircea Badea. El spunea ca a fost in diverse tari straine, iar un roman se mira ca s-a simtit bine acolo fara sa se duca in cluburi. Eu intreb doar: “Ai vazut cine danseaza de fapt in cluburi?”. Raspunsul la vedere, dar evitat, este: “Fetele platite.”. Deci oamenii nu se ditreaza, ci incearca sa isi arate disponibilitatea si “capacitatile” intr-un loc de congregare al altor membrii din aceeasi specie. Acolo, masculii si femelele isi expun “blana” sau pielea (aparenta fizica si genetica), platesc sa stea la o masa unde consuma diverse produse (teritoriul, resursele) si isi etaleaza miscarile (dansul imperecherii). Deci, practic, folosind metode invatate de la produsul imaginatiei celor ce calculeaza scenariile pentru a soca si tine omul cu ochii in ecran, omul normal isi etaleaza instinctele animale… si cam atat. Am ajuns la concluzia ca nu ma deranjeaza jocul, ci faptul ca omul inca mai are impresia ca este “fiinta rationala”.
“Mister Ghandy, what do you think about western civilization?”
“It would be a very good ideea!”
Marketingul e o poveste si mai complicata. In functie de produs, fiecare urmareste un anumit target, in functie de elemente ce tin de la preferinte intr-un anumit domeniu, inclusiv aparenta fizica. Da, sexul vinde, dar vezi cum este prezentat in reclame la Axe, Gilette si alte produse de ingrijire pentru barbati. Ce, nu ai intuit de ce Google+ nu da voie sa introduci decat date adevarate si primesti interdictie daca ei banuiesc ca ar fi false? E pentru ca informatiile de inregistrare de pe orice site de socializare (Hi5, Netlog, Neogen, Tweeter, Flickr, Facebook, Google+) sunt surse de venit, fiind vandute companiilor de marketing pentru a orienta reclama, pentru a intelege mai usor “targetul” si a crea imagini mai ademenitoare. Iti garantez ca cel putin o data la cateva zile cumperi sau ti se face pofta de ceva de care nu ai nevoie, doar pentru ca in subconstient ti s-a implantat o reclama, o marca, un produs.
Se pare ca cei ce controleaza universul Media au invatat bine elementele de indoctrinare, control al deciziilor si reactiilor folosite de veacuri de catre institutiile Bisericesti. De exemplu vina si alegerea drumului mai greu. Cand a fost utlima data cand ai ales drumul mai greu, mai dificil, pur si simplu pentru ca ai considerat varianta cea mai buna, nu doar pentru ca era singura varianta ramasa sau pentru ca te face sa te simti mai important/a?
Nu, nu propovaduiesc abstinenta de la ce tenteaza sau place. Traim in vremurile noastre si e inevitabil sa ne adaptam contemporanilor. Dar as vrea sa vad neincredere, liber arbitru real si acolo unde isi are locul (vezi articolul: Incredere).
K
